Sinaxar 9 decembrie
📑 Cuprins:
🔊 Sinaxar audio:
🎬 Sinaxar video:
Zămislirea Fecioarei Maria din Sfânta Ana
Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, vrând să-Și pregătească biserică însuflețită și casă sfântă spre sălășluire Lui, trimițând pe îngerii Lui către drepții Ioachim și Ana – din care a voit să iasă Maica Sa cea după trup – mai înainte a vestit zămislirea celei neroditoare, ca să adeverească nașterea Fecioarei.
Sfânta Fecioară Maria s-a zămislit și s-a născut, nu după cum zic unii, de șapte luni sau fără de bărbat, ci de nouă luni și din unire cu bărbat. Căci numai Hristos S-a născut din Sfânta Fecioară Maria, în chip negrăit și netâlcuit, precum știe singur El, fără voie trupească. El fiind desăvârșit Dumnezeu, toate ale iconomiei Lui celei după trup le-a luat asupră-Și desăvârșit, precum a zidit și a plăsmuit firea oamenilor din început. Deci ziua aceasta o prăznuim, ca una în care se face pomenirea veștii date de înger, Sfintei Ana cărei i-a vestit sfânta zămislire a Preacutei Maicii lui Hristos. Pe care lucruri săvârșindu-le Dumnezeu, din nimic le-a înființat pe toate, făcând pântecele cel sterp întru aducere de rod, iar pe cea care a trăit în viața sa fără copii, a făcut-o maică născătoare de copii, cu preaslăvire dăruind-o ca un sfârșit vrednic al cererii sale celei drepte. Din Ana Însuși Dumnezeu avea să iasă purtător de trup, spre a doua naștere a lumii; căci a binevoit ca părinții cei înțelepți și mijlocitori ai oamenilor, să nască fiică pe Maria, cea mai înainte de veci din toate neamurile, mai înainte hotărâtă și aleasă.
Se săvârșește acest sobor întru cinstita casă a Născătoarei de Dumnezeu, care este în Svorani, aproape de sfânta ei biserică.
Despre această zămislire să se caute istoria, în luna septembrie, în ziua a noua, la viața Sfinților și drepților dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana. Acolo s-a scris mai pe larg despre părinții cei ce au zămislit-o și despre fiica lor. Cine va voi, poate să o citească, căci cuviincioasă este pentru praznicul de acum.
Cuviosul Ștefan cel Strălucit
Această stea de curând apărută s-a născut și a crescut în Constantinopol. Părinții săi, Zaharia și Teofana, oameni împodobiți cu toate virtuțile și plini de înțelepciune, locuiau nu departe de biserica dumnezeiescului întâiului mucenic și Arhidiacon Ștefan.
Când mama lui era îngreunată cu el, ea s-a ferit până la naștere de orice mâncare grasă, mulțumindu-se numai cu pâine, verdețuri și apă. La naștere i s-a arătat pe pieptul pruncului o cruce luminoasă și preafrumoasă, semn al răstignirii lui de mai târziu față de lume. Apoi a fost botezat și când a crescut a fost dat să învețe carte; și învăța cu multă sârguință, fiind supus părinților.
După moartea împăratului Teofil, urâtorul de Dumnezeu, a fost urcat îndată pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotărârea lui Dumnezeu, Sfântul Metodie. Iar cinstitul Zaharia, tatăl Sfântului Ștefan, a fost făcut preot de patriarhul Metodie și rânduit în clerul Bisericii celei mari. Atunci și lui Ștefan i s-a tuns părul capului și a fost rânduit și el cleric la aceeași biserică. Și pe cât de des se ducea tatăl lui la biserică, pe atât de des se ducea și el. Când era de optsprezece ani, i-a murit tatăl. Atunci s-a închis în biserica Sfântului Petru. Nu ieșea din biserică, se ruga necontenit și se hrănea numai cu verdețuri crude.
În al doisprezecelea an al domniei binecredinciosului împărat Vasile și în al patruzecelea an al vârstei Cuviosului, a fost mare cutremur, încât s-a dărâmat cu totul biserica Sfântului Antipa. Cuviosul a ieșit din biserică și a intrat într-o groapă ce semăna cu un mormânt. Acolo a stat doisprezece ani; iar din pricina umezelii a slăbit și de nevoie a ieșit din groapa aceia aproape mort. Apoi, când a îmbrăcat schima îngerească, a arătat nevoințe călugărești și mai mari, chiar mai presus de puterile omeneșit.
Așa și-a dus fericitul Ștefan acest drum anevoios și aspru al nevoințelor călugărești vreme de 55 de ani; iar în al șaptezecelea an al vieții lui, și-a dat duhul său în mâinile Domnului.