Sinaxar 20 august

📑 Cuprins:

• Sfântul Prooroc Samuil

🔊 Sinaxar audio:

🎬 Sinaxar video:

Sfântul Prooroc Samuil

Mai înainte de începerea rânduirii împăraților întru Israel, popoarele lui Dumnezeu fiind conduse de judecători, era un om din neamul leviților cu numele Elcana. El petrecea în cetatea Romata, de la muntele ce se numește Sifa, din partea lui Efrem – cetate care mai pe urmă s-a numit Armatem sau Arimateea, de unde era Iosif, cel ce a îngropat trupul Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Acest om, Elcana, avea două femei, Ana și Fenana. Fenana năștea fii, iar Ana nu. Însă Elcana iubea mai mult pe Ana decât pe Fenana, pentru că Fenana ura pe Ana și o scâr-bea. Tulburându-se Ana de zavistnica sa, se întrista de nerodirea sa și se tânguia. Omul acela se ducea adesea cu cele două femei ale sale la praznicele cele numite în toți anii la Silom, că așa se numea muntele și cetatea aceea, aducându-și acolo jertfele și rugăciunile Domnului Dumnezeului Savaot. Acolo era mai înainte de Ierusalim, biserica și chivotul lui Dumnezeu, și toate semințiile lui Israel mergeau acolo la închinăciune.

În vremea aceea, era un arhiereu și judecător al lui Israel, cu numele Eli. Acela avea doi feciori, Ofni și Fines. Mergând odini-oară Elcana cu soțiile sale la Silom și aducând jertfe lui Dumnezeu, a dat din părțile cele jertfite Fenanei, și copiilor ei câte o parte fiecăruia, iar Anei i-a dat numai o parte, că nu avea fii. Fenana o batjocorea și o ocăra pe ea; din această pricină, Ana iar s-a scârbit pentru ocărârea și nerodirea ei. Ea plângea, nu mânca și slăbise de mâhnirea cea mare, că Dumnezeu i-a închis pântecele, și nu i-a dat fii, spre a fi de batjocura Fenanei. Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Ano, ce-ți este ție de plângi? Pentru ce nu mănânci? De ce îți tulburi inima cu mâhnire? Oare nu-ți sunt eu mai bun decât zece fii?” Dar Ana nu voia să se mângâie. După mâncarea lor, a mers la biserica Domnului în Silom. Arhiereul Eli ședea pe scaun lângă pragul ușii bisericii Domnului. Stând Ana înaintea bisericii, s-a închinat Domnului, și a plâns din amărăciunea inimii sale, începând a se ruga în taină: „Adonai, Domnul Savaot, dacă vei privi spre smerenia roabei Tale și de-Ți vei aduce aminte de mine și de vei da roabei Tale rod, parte bărbătească, atunci Ți-l voi da Ție ca dar, ca să-Ți slujească în toate zilele vieții lui. Vin sau altă băutură bețivă nu va bea și brici nu se va sui pe capul lui, ca și asupra nazoreilor”. Astfel rugându-se ea înaintea Domnului, preotul Eli căuta la gura ei, că se ruga în inima ei și numai buzele le mișca, iar glasul ei nu se auzea; deci, el o socotea că este beată. Și a zis către dânsa: „Femeie, până când stai aici? Du-te de la casa Domnului și te culcă, ca să te trezești!” Ana i-a răspuns: „Nu, domnul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie plină de mult necaz. N-am băut nici vin, nici altă băutură bețivă, ci am vărsat înaintea Domnului, din sufletul meu, multe lacrimi. Nu da pe roaba ta fiicelor lui Israel spre batjocură, că de multe mâhniri și tânguiri m-am topit până acum”.

Preotul Eli a răspuns: „Mergi cu pace, Dumnezeul lui Israel să-ți împlinească dorința ta, pe care o ceri de la Dânsul”. Ana a zis: „Am aflat dar, eu roaba Ta, înaintea ochilor Tăi”. Ana, după aceea, s-a întors la bărbatul său și a mâncat cu el, a băut, și fața ei n-a mai scăzut. Apoi, luminându-se de dimineață și închinându-se Domnului, s-au întors la casa lor. Domnul a căutat la smerenia Anei, auzindu-i rugăciunea, și i-a dezlegat nerodirea ei. Astfel, Ana a zămislit în pântece și, după împlinirea vremii, a născut un fiu, pe care l-a numit Samuil, și care se tălmăcește, „cerut de la Dumnezeu”.

Sosind după aceasta praznicul în care bărbatul ei, de obicei, era ca să meargă cu toată casa sa la Domnul în Silom, ca să aducă jertfe și rugăciuni lui Dumnezeu și să dea zeciuială din roadele pământului său, Ana a grăit către bărbatul său: „Nu mă voi sui cu tine acum în Silom, ci voi rămâne acasă ca să înțărc pruncul, și, după ce-l voi înțărca, atunci voi merge, ca să mă arăt feței Domnului, și voi împlini făgăduința mea, ca fiul meu să petreacă pururea slujindu-i Lui”. Și a zis bărbatul ei: „Fă precum este plăcut înaintea ochilor tăi, și Domnul să săvârșească cuvântul tău ce-ți iese din gură”. Ana a petrecut în casă până la trei ani, neieșind în Silom la Domnul, până ce a înțărcat pe pruncul Samuil. Femeile evreice aveau obicei ca până la trei ani să de piept pruncului.

După înțărcarea aceluia, a mers cu el și cu bărbatul său, aducând spre jertfă trei viței, trei măsuri de făină de grâu și un foale cu vin, și a intrat în casa Domnului în Silom, și pruncul cu dânșii; deci, Ana l-a adus pe el Domnului, precum a făgăduit, și l-a dat preotului Eli, zicând: „Eu sunt femeia aceea care mai înainte cu trei ani m-ai văzut rugându-mă Domnului pentru dezlegarea nerodirii. Deci, Domnul a împlinit cererea mea și mi-a dat pe pruncul acesta, pe care l-am cerut de la Dânsul; iar eu îl dau pe el Domnului, după cum am făgăduit, ca să-I slujească Lui în toate zilele vieții sale”. Astfel a dat Ana pruncul în mâinile preotului, apoi s-a închinat Domnului; iar Elcana, bărbatul ei, i-a dat darurile aduse spre jertfă. De atunci Ana s-a umplut de duhul proorociei, și a cântat, grăind: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălțatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu…, și multe alte cuvinte ale cântării ei, care acum adeseori se cântă în biserică.

După aducerea jertfelor de mulțumire și după împlinirea rugăciunilor, Elcana și Ana s-au întors acasă; iar pe pruncul Samuil l-au lăsat Domnului la Eli preotul, pentru că acum n-au mai voit să-l ia cu dânșii; deoarece l-au dat odată lui Dumnezeu. Pruncul creștea stând lângă casa Domnului, învăța carte și dădea ascultare slujitorilor lui Dumnezeu înaintea feței lui Eli. Maica lui adeseori mergea acolo cu daruri pe care le aducea lui Dumnezeu.

Asemenea aducea îmbrăcăminte fiului său și se bucura de dânsul, văzându-l crescând și slujind în biserica Domnului în haine preoțești de lână. Preotul Eli îl iubea pe el, văzându-i osârdia lui la slujire și văzând mai dinainte într-însul dăruirea lui Dumnezeu. Apoi el a binecuvântat pe părinții lui Samuil, zicând către Elcana: „Să-ți dea Domnul ție alt rod din femeia ta, Ana, pentru acest dar pe care l-ați dăruit Domnului”.

După aceasta, Domnul iarăși a cercetat pe Ana, care a început a naște fii și fete. Iar Samuil creștea întru acele zile, nu numai cu trupul, dar și cu înțelegerea, fiind bineplăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Preotul Eli fiind îmbătrânit, fiii lui, Ofni și Fines, deveniseră răi și fărădelege, ca fiii aceia care nu știu pe Domnul, nici păzesc dreptățile omenești; pentru că făceau strâmbătate celor ce aduceau jertfe, luând pentru ei părțile cele mai bune. Asemenea făceau silă și femeilor care mergeau la biserica Domnului pentru rugăciune și se făcea de către dânșii silă și strâmbătate la tot Israelul. Auzind preotul Eli, tatăl lor, de lucrul acesta, nu-i pedepsea pe ei cu bătăi și cu despărțire, ci numai cu cuvinte îi îndemna să înceteze de la lucrurile cele rele, dar ei nu-l ascultau pe el.

Deci, Domnul S-a mâniat, nu numai asupra fiilor celor răi, dar și asupra tatălui lor, că nu pedepsea pe fiii săi, pentru păcate, cu pedepse cuviincioase, pentru că el singur era bun. Deci, voind Domnul ca să piardă pe Eli cu fiii și toată casa lui, a trimis mai întâi pe un oarecare prooroc neștiut, zicându-i: „Eu am ales casa tatălui tău din toate casele lui Israel, ca să-mi slujească în biserica Mea, dar tu n-ai băgat în seamă cinstea Mea, cinstind pe fiii tăi mai mult decât pe Mine și lăsându-i pe ei să facă fărădelegi înaintea Mea. Pentru aceasta voi lua cinstea din casa ta, că numai pe cei ce Mă preamăresc pe Mine, îi voi preamări și Eu, iar cel ce Mă defaimă pe Mine, va fi necinstit.

Iată, vin zile în care voi pierde seminția ta și sămânța casei tatălui tău. Deci, acest semn să-ți fie ție de pedeapsa ce va veni asupra casei tale, că amândoi fiii tăi, într-o zi, vor cădea omorâți de sabie, și voi ridica în locul lor preot credincios Mie, care va face toate după inima Mea”. Această proorocie i s-a făcut lui Eli, când Samuil era încă prunc mic. După proorocia aceasta, Eli nu s-a sârguit să pedepsească pe fiii săi, ci numai cu cuvântul îi certa pe ei, dar ei nu se temeau de tatăl lor. Dumnezeu, fiind mai mult supărat, apropia pedepsirea, și a dorit a spune aceasta mai înainte lui Eli prin Samuil, astfel:

Când Samuil avea nouăsprezece ani, și slujea Domnului înaintea preotului Eli, într-o noapte, Eli ședea și se odihnea în umbrarul de lângă casa Domnului, la locul său cel deosebit, și ochii lui erau îngreunați de somn, iar Samuil dormea în biserica Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu și unde ardea sfeșnicul. Atunci Domnul a strigat dinlăuntru, zicând: Samuile! Samuile! Și îndată, deșteptându-se Samuil, a zis: Iată, eu; apoi a alergat la Eli, zicând: „Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?” Iar Eli a zis: Nu te-am chemat, fiule! Întoarce-te și dormi. Atunci Samuil s-a întors și a adormit. Iar Domnul l-a strigat a doua oară: Samuile! Samuile! Și, sculându-se Samuil, a alergat a doua oară la Eli, zicând: „Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?” Iar preotul i-a zis: Nu te-am chemat, fiul meu. Întoarce-te și dormi. Dar Samuil nu cunoștea în acea vreme glasul Domnului, de vreme ce nu i se făcuse lui vreo descoperire dumnezeiască. Deci, Domnul a chemat a treia oară pe Samuil, care, sculându-se, s-a dus degrabă la preotul Eli, zicându-i: „Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?”

Atunci Eli, cunoscând că Domnul cheamă pe copil, i-a zis: Întoarce-te, fiule, și dormi, și când te va mai chema pe tine Cel ce te cheamă, atunci să zici: „Spune, Doamne, că robul Tău ascultă! Apoi Samuil s-a dus la locul său și a adormit. Venind Domnul, a stat aproape de el, și l-a strigat ca întâia, a doua și a treia oară, zicându-i: Samuile! Samuile! Samuil, deșteptându-se, a zis: Grăiește, Doamne, că robul Tău ascultă! Și a zis Domnul către Samuil: Iată, Eu voi face graiurile Mele întru Israel, încât tot cel ce le va auzi, va răsuna în amândouă urechile lui! În ziua aceea voi ridica asupra lui Eli toate câte le-am gătit asupra casei lui! Voi începe și voi sfârși! Și i-am spus lui că Eu voi pedepsi casa lui până în veac, pentru nedreptățile fiilor lui, de care știa că rău au vorbit pe Dumnezeu, și nu i-a pedepsit pe ei.

Aceste cuvinte ale Domnului le asculta Samuil cu cutremur. Deci, după ce s-a sfârșit arătarea Domnului, iarăși a adormit până dimineață; iar a doua zi, sculându-se, a deschis ușile bisericii Domnului, și se temea să spună stăpânului său, preotului Eli, această vedenie. Iar Eli, chemându-l pe el, i-a zis: Fiule Samuile, ce-a grăit Domnul către tine? Mă rog ție, nu tăinui aceasta înaintea mea. Și a jurat Eli pe Samuil ca să nu ascundă înaintea lui nici un cuvânt din cuvintele Domnului. Deci, Samuil a spus lui toate câte a auzit; iar preotul Eli a zis cu smerenie: Precum este plăcut Domnului meu, așa să facă. Dar acum Eli nu mai putea să pedepsească și să îndrepteze pe fiii săi, de vreme ce acum era foarte bătrân și fiii săi nu se temeau de el nicidecum. Samuil din zi în zi creștea și se întărea cu duhul, și darul lui Dumnezeu, care era întru dânsul, se înmulțea, pentru că era Domnul cu el. Cuvinte proorocești erau în gura lui și nici un cuvânt al lui nu era deșert, astfel că Domnul era cu dânsul. Atunci toate popoarele israelite au cunoscut că Samuil este prooroc credincios al Domnului.

Trecând câtăva vreme, a sosit pedeapsa lui Dumnezeu asupra casei lui Eli, iar pe lângă aceea și asupra întregului Israel. Pentru că nu numai fiii lui Eli au mâniat pe Dumnezeu, dar și israelitenii care se învățaseră de la păgâni la închinarea de idoli, deși nu toți, însă mulți nu părăseau idolatria. Slujeau unii Dumnezeului ceresc, iar alții aduceau jertfe idolilor și supărau pe Dumnezeul lor. Însă Dumnezeu, fiind îndelung răbdător, îndura păcatele poporului lor, până ce nu L-au mâhnit fiii lui Eli, care erau preoți și mai-mari în Israel.

Dar când aceia, cu fărădelegile lor, au pornit pe Dumnezeu spre mânie și izbândire, atunci dreptul Judecător și răsplătitor, aducându-și aminte de păcatele poporului, a adus izbândire asupra tuturor; pentru că prin cei mai mari, și cei de sub stăpânire se pedepsesc de Dumnezeu. Și nu atât de degrabă păcatele poporului pornesc spre izbândire pe Dumnezeu cel supărat, precum sunt păcatele acelora care sunt rânduiți de Dumnezeu la stăpânirea și povățuirea poporului. Atunci filistenii s-au sculat cu război contra israelitenilor; iar israelitenii au ieșit la război împotriva lor. Bătându-se ei, au fost biruiți de filisteni și au căzut uciși din tabăra lui Israel ca la 4000 de bărbați.

Atunci cei mai bătrâni ai lui Israel și-au zis: „Pentru ce ne-a bătut Domnul astăzi înaintea celor de alte seminții? Să luăm chivotul Dumnezeului nostru din Silom și să-l aducem în cetatea noastră, ca să fie în mijlocul nostru când ne luptăm cu cei de altă seminție, că ne va mântui Domnul pe noi din mâinile vrăjmașilor!” Astfel sfătuindu-se, au trimis la Silom și au luat de acolo chivotul Legii care șade pe Heruvimi; iar lângă chivotul Legii erau amândoi fiii lui Eli: Ofni și Finees. Când a adus chivotul Domnului în cetate, tot Israelul a strigat cu glas mare de bucurie, încât a răsunat pământul. Cei de altă seminție au auzit glasul acela și au zis: „Ce este această strigare mare în tabăra jidovească?” Și s-au înștiințat de venirea chivotului Legii în tabăra lui Israel. Deci, atunci s-au temut și au zis: „Zeii au venit la dânșii în cetate, ca să oștească contra noastră; amar nouă, cine ne va scoate pe noi din mâinile lor, căci aceia au bătut Egiptul cu toate rănile? Dar să ne întărim, bărbați filisteni, ca să ne luptăm vitejește cu iudeii, astfel ca să nu ne robim lor, precum ne-au robit ei nouă”.

Astfel, filistenii, îmbărbătându-se cu cuvinte unul pe altul, s-au înarmat cu tărie. Și s-a făcut război și tăiere mare de amândouă părțile. Deci, în loc ca filistenii să fie biruiți, ei au biruit pe iudei. Pentru că Dumnezeu, fiind mâniat, n-a ajutat nici sfintele cele aduse în tabără, căci unde ajunge mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, acolo nu cruță nici sfințenia. Filistenii au biruit pe israeliteni și au ucis oastea lor ca la 30.000. Ei au luat chivotul Legii și l-au dus în robie, omorând pe amândoi fiii lui Eli, care erau lângă chivot; și așa au căzut amândoi de ascuțișul sabiei, după cuvântul Domnului. Astfel Dumnezeu îi dă la pedeapsă pe cei de sub stăpânire, pentru păcatele celor mai mari și pentru faptele cele necurate ale slujitorilor altarului, lăsând sfintele altare spre stăpânirea mâinilor păgânești și bisericile lor în pustiire. Fiii lui Eli, care erau preoți în locul tatălui lor cel îmbătrânit, judecători și îndreptători a tot Israelul, aceia au mâniat pe Dumnezeu prin fărădelegile lor și tot Israelul a suferit printr-înșii pedeapsă de la Dumnezeu. Din pricina lor chivotul Domnului a fost dat în mâinile cele necurate ale celor de altă seminție.

Astfel fiind biruită tabăra lui Israel, un bărbat din seminția lui Veniamin, cu numele Iemeneiu, fugind de la război, a venit în Silom, având hainele rupte și țărână pe capul lui. Acela spunea prin cetate de uciderea taberelor, și toată cetatea a strigat cu glas de plângere. Iar Eli ședea pe scaunul său lângă ușile bisericii Domnului, și inima lui era în spaimă mare pentru chivotul lui Dumnezeu. Deci, auzind glasul strigării poporului, a zis către cei ce erau înaintea lui: Ce este această strigare? Și a venit la Eli omul acela, care era din tabără, și i-a zis: „Eu am scăpat astăzi de la război”. Eli i-a zis: „Ce s-a făcut acolo, fiule?” El a zis: „Bărbații lui Israel sunt biruiți de cei de altă seminție, și au fugit din fața lor. Luptă mare s-a făcut între popoare, încât amândoi fiii tăi au murit, iar Chivotul Legii este luat de biruitori”.

Eli, când a auzit de luarea chivotului lui Dumnezeu, îndată a căzut pe spate de pe scaun, i s-a sfărâmat spatele și a murit; căci era un om bătrân și greoi, având 98 de ani. Apoi cei de altă seminție, după biruirea oștirii lui Israel, luând chivotul lui Dumnezeu, l-au dus în cetatea lor; iar Azot dănțuia și se lăuda că au robit pe Dumnezeul lui Israel. Ei l-au dus pe el în capiștea zeului lor, Dagon, și l-au pus împreună cu idolul lor; iar a doua zi, intrând în capiștea lui Dagon, au găsit pe zeul Dagon căzut la pământ și zăcând cu fața în jos înaintea chivotului lui Dumnezeu. Deci, ridicându-l de la pământ, l-au pus la locul său; dar dimineața iarăși sculându-se, au intrat în capiște și au găsit pe Dagon, nu numai căzut înaintea chivotului lui Dumnezeu, dar și sfărâmat. Capul și amândouă gleznele picioarelor lui erau luate fiecare deosebit și aruncate în prag, iar amândouă palmele mâinilor lui zăceau lângă ușă; astfel că numai trupul lui Dagon rămăsese.

Dar nu numai pe Dagon, zeul filistenilor, l-a pedepsit puterea lui Dumnezeu, care era chivotul, ci și pe toți filistenii și pământul lor, căci i-a lovit pe ei, de la mic până la mare, cu neobișnuite boli și cu bube pline de puroi și din această pricină mureau mulți, iar cei ce erau vii, pătimind de rănile cele cumplite, scoteau țipete de durere, încât glasul strigării lor se suia până la ceruri. Încă și pământul se umpluse de șoareci care mâncau toate, și din această pricină se împuțise de mulțimea șoarecilor. Filistenii, cunoscând că Dumnezeul lui Israel îi pedepsește pentru chivotul Său luat în robie, l-au trimis pe el iarăși la israeliteni însoțit cu daruri de aur. Despre aceasta se scrie pe larg în cele dintâi cărți ale împăraților. Noi însă să ne întoarcem la povestirea care ne stă înainte, despre Sfântul Prooroc Samuil.

După războiul acela și după moartea preotului și judecă-torului lui Israel, Eli, și a fiilor lui, israelitenii au fost 20 de ani sub jugul robiei filistenilor, stăpâniți de vrăjmașii săi și dându-le lor dajdie. După 20 de ani, Dumnezeu, văzând primejdia poporului Său cel strâmtorat de filisteni, S-a milostivit spre dânșii și a voit să-i izbăvească pe ei din mâinile vrăjmașilor lor; deci, a ridicat mai întâi între ei pe propovăduitorul pocăinței, pe acest credincios rob și preot al său, pe proorocul Samuil; pentru că în alt chip nu voia Domnul să miluiască pe poporul Său, fără numai prin pocăință. Sfântul Samuil propovăduia la toate semințiile lui Israel, zicând: „Dacă vă întoarceți cu toată inima către Domnul, lepădați zeii cei străini din mijlocul și din dumbrăvile voastre și gătiți-vă inimile spre El, slujindu-I Lui singur, căci El vă va izbăvi din mâinile celor de altă seminție”. Popoarele au ascultat și au crezut cuvintele lui Samuil, căci cuvintele lui erau nemincinoase. Atunci fiii lui Israel au lepădat zeii cei străini ai lui Baal și dumbrăvile lui Astarot, și au început a sluji Domnului. Ei aveau pe Sfântul Samuil ca prooroc, preot, judecător și îndreptător. Sfântul Samuil a poruncit ca să se adune la dânsul – în cetatea Masifat -, toți israelitenii, la un munte înalt, ca acolo să facă pocăință și sobornicească rugăciune către Dumnezeu. Adunându-se popoarele lui Israel la Samuil, proorocul lui Dumnezeu, și rugându-se, posteau și-și mărturiseau păcatele, zicând: „Am greșit înaintea Domnului”. Iar Sfântul Samuil, ca un preot, aducea jertfă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor.

Atunci filistenii, cei de altă seminție, auzind de adunarea poporului lui Israel și socotind că el se gătește de război împotriva lor, au năvălit fără de veste asupra lui înarmați în putere, vrând să-i piardă desăvârșit. Auzind fiii lui Israel că vrăjmașii sunt aproape, s-au temut și au zis către Samuil proorocul lui Dumnezeu: „Nu tăcea, ci roagă-te către Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne izbă-vească din mâinile celor de altă seminție”. Iar Sfântul Samuil îi întărea pe ei, ca să nu fie fricoși, ci să se roage Domnului și să nădăjduiască spre El. El se ruga și singur pentru ei, înălțând arderi de tot, iar Domnul l-a ascultat pe el. Samuil încă nu isprăvise jertfa și cei de altă seminție se apropiaseră de ei. Dar Dumnezeu a tunat tare în ziua aceea, asupra celor de altă seminție, dând asupra lor tunete și fulgere înfricoșătoare, încât ei, tulburându-se de frică, au căzut înaintea israelitenilor.

Ieșind bărbații israeliteni din cetatea Masifat, au gonit pe vrăjmașii lor și i-au bătut, fugărindu-i până în valea Betfor. Israelitenii au bătut pe filisteni cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Samuil, plăcutul Lui, și pentru pocăința lor. Astfel a smerit Domnul pe cei de altă seminție înaintea poporului Său, iar ei n-au mai îndrăznit să meargă în hotarele lui Israel în toate zilele lui Samuil, și cetățile ce le luaseră de la israeliteni le-a întors înapoi. Deci, pacea poporului lui Dumnezeu era în toate zilele judecății și stăpânirii Sfântului Samuil, căci povățuia bine pe toți israelitenii. El cerceta cetățile și îndrepta pe cei ce aveau trebuință de îndreptare, judecând drept și fără de plată, pentru că de la nimeni nu primea daruri nici nu judeca, căutând la față. Întoarcerea lui era la Armatem unde s-a născut, că acolo era casa lui. Acolo judeca el pe Israel, și tot acolo a zidit altar Domnului.

Sfântul Samuil, judecând pe Israel mulți ani, a îmbătrânit, și a pus în locul său pe doi fii ai săi, Ioil și Avia, ca să fie judecătorii popoarelor. Dar ei n-au voit să umble în căile lui, ci s-au abătut în urma lăcomiei și au început a lua daruri de la cei ce căutau judecăți – judecând cu plată -, și astfel făceau judecăți nedrepte. Deci, bărbații lui Israel au mers la Sfântul Samuil și i-au zis: „Iată, tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu umblă pe calea ta; deci, să pui împărat peste noi, ca să ne judece și să ne îndrepteze, precum au și celelalte neamuri împărații lor”. Aceste cuvinte n-au fost plăcute înaintea lui Samuil, pentru că nu cereau să-și pedepsească fiii, sau să-i îndepărteze de la judecători, lucru care era gata să-l facă, ci cereau să le pună împărat. Deci, poporul stătea asupra-i, zicându-i: „Dă-ne împărat, ca să ne judece.” Atunci Samuil s-a rugat către Domnul, iar Domnul a zis: „Ascultă glasul popoarelor acestea și fă precum cer, că nu te-au defăimat pe tine, ci pe Mine, ca să nu împărățesc peste ei. Spune-le însă stăpânirea împăratului care va împărăți peste dânsele”.

Samuil a grăit către popoare: „O, bărbați ai lui Israel, să știți că va stăpâni peste voi împăratul pe care îl cereți. El va lua pe fiii voștri și îi va face slujitorii lui. Îi va îmbrăca în arme, pe cai îi va pune și le va porunci să alerge înaintea caretelor sale. Îi va pune polcovnici și sutași, și încă îi va robi pentru mine. Îi va face să are țarinilor sale, secerători secerișurilor sale, culegători viilor sale, și lucrători la toate lucrurile plăcute lui. Fetele voastre le va lua la fierberile de mirosuri, la bucătării și la pitării. Satele, viile, măslinișurile și toate bunătățile le va lua și le va da slugilor sale; iar semințele, viile și țarinile ce vă vor rămâne vouă le va zeciui, adică și din acelea să-i dați a zecea parte. Asemenea și slugile și dobitoacele voastre cele mai bune le va lua de la voi pentru el, și voi veți fi robii lui, și veți striga îngreuiați în zilele acelui împărat, dar Domnul nu vă va auzi, pentru că singuri ați cerut împărat”. Astfel grăindu-le Sfântul Samuil, popoarele nu au voit să asculte cuvintele lui, ci strigau către dânsul: „Vrem împărat, ca să fim și noi cum sunt celelalte neamuri, adică împărat care să ne judece pe noi și să ne ducă la război împotriva vrăjmașilor”. Sfântul Samuil le-a poruncit să se ducă fiecare la locul lui, până ce Dumnezeu le va arăta un bărbat vrednic de împărăție.

În seminția lui Veniamin, în cetatea ce se numea Gava, era un om anume Chiș, și acela avea un fiu pe care îl chema Saul, frumos la mărimea statului și bun. Nu era altul între fiii lui Israel mai bun decât el. Chiș pierduse asinii și a trimis pe Saul, fiul său, cu o slugă, să-i caute. Căutându-i și străbătând pretutindeni, nu-i găseau, apoi s-au apropiat de muntele Sifa, unde era cetatea și casa Sfântului Samuil. Saul a zis către sluga sa: „Să ne întoarcem la tatăl meu, că mi se pare că se întristează mai mult de noi decât de asini.” Sluga i-a zis: „Iată, aici în cetate este omul lui Dumnezeu, cel mai înainte-văzător, care spune celor ce se duc la dânsul, cele ce au să fie; deci să mergem la dânsul, poate ne va spune unde vom putea afla asinii. „Ei s-au dus la omul lui Dumnezeu. Însă Domnul spusese mai înainte Sfântului Samuil toate despre Saul și i-a poruncit, ca pe acela să-l ungă împărat al lui Israel.

Sfântul Samuil, văzând pe Saul, fiul lui Chiș, l-a primit cu dragoste, și i-a zis să nu se mâhnească pentru asini, că s-au aflat. Deci, l-a odihnit la el în ziua și noaptea aceea. A doua zi, liberându-l, a luat un vas cu untdelemn și l-a turnat pe capul lui Saul, apoi l-a sărutat și i-a zis: „Uite, Domnul te-a uns pe tine pentru împărăția popoarelor Sale din Israel și vei împărăți peste popoarele Domnului și le vei mântui din mâinile vrăjmașilor lor dimprejur.”

Această ungere s-a făcut în taină, ca o proorocie a împărăției lui Saul ce avea să fie. Sfântul Samuil a spus lui Saul cel uns toate cele ce aveau să i se întâmple în cale, zicându-i: „Acest semn să-ți fie, că Domnul te-a uns împărat; că, plecând astăzi de la mine, vei vedea doi bărbați lângă mormântul Rahilei, în hotarele lui Venia-min în Silom, care îți vor zice: S-au aflat asinii pe care îi căutați și tatăl tău a lepădat grija pentru asini, iar acum se îngrijește foarte mult de voi! Apoi, când vei pleca de la acei doi bărbați și vei merge la dumbrava Taborului, vei afla acolo trei bărbați suindu-se la Dumnezeu în Vetim cu aducere de jertfe, unul aducând trei capre, altul, trei saci de pâine, iar al treilea, un butoi cu vin. Aceia ți se vor închina și-ți vor da două pâini. Apoi te vei sui în muntele Domnului și vei întâmpina ceata proorocilor. Acolo se va pogorî peste tine Duhul Domnului și vei prooroci cu dânșii. Aceste semne când le vei vedea împlinindu-se, după cuvântul meu, să știi că Dumnezeu este cu tine!” Saul plecând de la Sfântul Samuil, toate i s-au întâmplat așa precum i le spusese proorocul.

După aceasta, Sfântul Samuil a poruncit tuturor popoarelor să se adune la Domnul în cetatea Masafit. Deci, ducându-se și el acolo, a zis către fiii lui Israel: „Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu sunt Cel ce am scos pe părinții voștri din pământul Egiptului. Eu sunt Acela care v-am scos din mâinile lui Faraon și de la toți împărații care vă mâhneau; iar voi M-ați defăimat astăzi pe Mine, Dumnezeul vostru, Cel ce v-am mântuit de toate răutățile și ziceți că vă trebuie împărat, ca să domnească peste voi; deci, să fie după dorința voastră”. Samuil, zicând acestea, a pus înaintea Domnului toate semințiile lui Israel, după steagurile lor și a început a arunca sorți, din care seminție să le aleagă împărat; și a căzut sorțul pe seminția lui Veniamin. Apoi a aruncat iar sorți din seminția lui, care să fie din bărbații cei vestiți, și a căzut sorțul pe Saul, fiul lui Chiș. Ei îl căutau pe Saul prin mijlocul lor dar nu l-au aflat, pentru că se ascunsese într-o casă, făcându-se nevrednic de o cinste înaltă ca aceea, și fugea de dânsa. Dar Domnul l-a făcut arătat și, popoarele, alergând împreună cu Samuil, l-au luat de acolo și, aducându-l, l-au pus în mijlocul soborului și le era la statură mai înalt decât toate popoarele. Samuil a zis către popor: „Vedeți pe cine a ales Domnul, că nici unul din voi nu este ca el”. Toate popoarele s-au bucurat și au strigat: „Să trăiască împăratul nostru!”

Atunci Samuil a pus înaintea popoarelor legi împărătești, a scris o carte din acele legi și a pus-o înaintea Domnului. Dar nu s-a întărit atunci desăvârșit împărăția lui Saul, fiindcă erau unii care cârteau și nu se învoiau. Atunci Samuil a eliberat toate popoarele, ducându-se fiecare la locul său. Apoi s-a dus și Saul la casa sa, în cetatea care se numea Gava, și s-au dus cu dânsul și fiii celor puternici, ale căror inimi le plecase Domnul spre Saul. Iar fiii celor potrivnici au zis: „Oare acesta ne va izbăvi din mâinile vrăjmașilor noștri?” Și îl necinsteau pe el, neaducându-i daruri, dar Saul se făcea că nu aude ocările lor.

După o lună, Naas, împăratul amonitenilor, a venit cu putere mare asupra cetății care se numea Iavis a Galaadiei, cea din ținutul lui Manase, și a tăbărât asupra ei cu tărie. Cetățenii cei înconjurați, văzând puterea cea mare a lui Naas, i-au zis: „Să ne pui așezământ și noi îți vom sluji ție”. Naas le-a răspuns: „Așezământul pe care îl voi pune este acesta, că voi scoate fiecăruia din voi ochiul cel drept și voi pune ocară asupra lui Israel”. Atunci cetățenii au trimis la Saul, rugându-l să le ajute și să-i scape din înconjurarea aceea. Saul a trimis îndată în toate hotarele lui Israel, și, adunând degrabă oaste multă și luând cu dânsul și pe Sfântul Prooroc Samuil, s-a dus fără de veste asupra lui Naas, împăratul amonitenilor. El a năpădit asupra lui foarte de dimineață, a biruit oastea lui și a izgonit-o, omorând chiar și pe împărat.

Atunci popoarele lui Israel au zis către proorocul lui Samuil: „Cine este cel ce zicea să nu împărățească Saul peste noi? Dați-ni-i nouă pe aceia ca să-i ucidem”. Saul a zis: „Să nu moară nici unul pentru mine în ziua de acum, că Domnul a făcut astăzi mântuirea lui Israel”. Sfântul Samuil a grăit către popoare: „Veniți să mergem în Galgal, să înnoim acolo împărăția!” Toate popoarele s-au dus acolo și Samuil la arătare a uns pe Saul la împărăție înaintea Domnului. Și au jertfit acolo înaintea Domnului jertfele cele de pace, veselindu-se Saul foarte mult și împreună cu dânsul toți bărbații lui Israel.

Popoarele veselindu-se pentru împăratul lor cel pus din nou, cu care câștigaseră biruința asupra amonitenilor, Sfântul Samuil a zis către dânșii: „Am ascultat glasul vostru pentru toate câte m-ați rugat și v-am pus împărat, acum împăratul merge înaintea voastră, iar eu am îmbătrânit mergând cu voi din tinerețile mele până în ziua de astăzi; de aceea, să-mi spuneți acum înaintea lui Dumnezeu și înaintea unsului meu, împăratul vostru: „Am luat eu de la cineva din voi vreun vițel, vreun asin sau altceva? V-am făcut eu vreo strâmbătate sau silă, sau am luat din mâinile cuiva plată sau oricare dar? Spuneți dacă am făcut ceva din acestea și vă voi întoarce”.

Popoarele au zis către dânsul: „Nu ne-ai făcut strâmbătate în nimic, nici ne-ai silit, nici ne-ai jefuit, nici plată n-ai luat de la noi, nici oarecare daruri”. Samuil a zis către dânșii: „Martor este Domnul în această zi și unsul Lui, împăratul vostru, că n-ați avut pricini asupra mea, pentru care v-ar fi trebuit împărat, deoarece singur Domnul era împăratul vostru și vă povățuia prin diferiți judecători, scăpându-vă din mâinile vrăjmașilor voștri. Dar ca să înțelegeți că răutatea voastră este mare înaintea Domnului, fiindcă ați cerut împărat, iată, acum veți vedea semnul”. Zicând aceasta a început a se ruga Domnului. Ziua era senin și uscat – vreme de seceriș – dar deodată au început tunete mari, fulgere înfricoșate și din nori vărsând ploaie puternică, încât s-au temut toate popoarele de Domnul și de Samuil.

Atunci ei au zis către Samuil: „Roagă-te Dumnezeului Tău pentru robii tăi, ca să nu murim, pentru că vedem că am adus această răutate pentru păcatele noastre, cerând împărat”. Și a zis Sfântul Samuil către ei: „Nu vă temeți, că Domnul nu va părăsi poporul Său. De acum fiți lângă împăratul vostru și slujiți Domnului cu toată inima voastră, și voi cu împăratul să faceți voia Lui, iar eu nu voi înceta a mă ruga Domnului pentru voi, numai să vă temeți de Dânsul. Să-i slujiți în adevăr, știind toate minunile și facerile de bine ce v-a făcut vouă; iar dacă veți încerca a face rele, atunci veți pieri împreună cu împăratul vostru”. Astfel zicând Sfântul Samuil către popoare, a lăsat puterea judecătoriei și lua aminte numai la aducerea jertfei.

Împărățind Saul în Israel, a început după o vreme a se îndărătnici și a mânia pe Dumnezeu. El a îndrăznit după o vreme a se atinge de rânduiala preoțească, ca să aducă jertfe lui Dumnezeu fără Samuil, preotul Lui. S-a arătat și neascultător poruncii Domnului, când i s-a poruncit prin gura proorocului Său Samuil să meargă și să piardă poporul lui Amalic, pentru o răutate veche a lor; că, mergând popoarele în Egipt, la pământul făgăduit, le-au făcut mare împiedicare pe cale. Deci, i-a poruncit: „Să nu cruți pe nimeni din ei, de la parte bărbătească la parte femeiască, de la tineri până la cei ce sug piept, de la capre până la oi și de la cămile până la asini”.

Adunând împăratul Saul oaste multă, a mers asupra țării lui Amalec, biruind puterea acelora; deci, robindu-le țara, au ucis cu sabia tot poporul lui Amalec, pe bătrâni și pe tineri, pe femei și pe bărbați, cruțând numai pe împărat. Saul și poporul lui au luat pentru ei ce a fost mai bun din turmele lor, iar cele proaste și defăimate le-au prăpădit. Asemenea și toate bunătățile lor le-au jefuit pentru ei, nepăzind porunca Domnului, ca să nu cruțe nimic, nici să ia pentru ei, ci toate să le dea pierzării. Apoi a fost cuvântul Domnului către proorocul Samuil, zicând: „M-am căit că am pus pe Saul la împărăție, deoarece s-a întors de la Mine și cuvintele Mele nu le-a păzit”. Samuil s-a mâhnit pentru Saul și a strigat către Domnul, rugându-se toată noaptea pentru dânsul.

Samuil, sculându-se de dimineață, a mers întru întâmpinarea israelitenilor care se întorceau de la război, și a aflat pe Saul în Galgal singur, înălțând Domnului ardere de tot. Văzând împăratul pe Sfântul Samuil, i-a zis: „Binecuvântat ești tu Domnului, că am făcut toate câte mi-a grăit prin tine”. Sfântul i-a zis: „Ce este glasul turmelor acestea în urechile mele și glasul dobitoacelor pe care îl aud?” Împăratul a zis: „Le-am adus din Amalec, că cele ce erau bune le-au cruțat popoarele și le-au adunat; iar cele ce erau mai proaste le-am ucis”. Sfântul Samuil i-a zis: „Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului în toate câte ți-a grăit, și te-ai pornit spre câștiguri, și ai făcut vicleșug înaintea Domnului?” Și Saul a zis către Samuil: „Am ascultat glasul Domnului și am făcut precum mi-a poruncit. Am dezrădăcinat pe Amalec, iar pe Agag, împăratul lor l-am prins și l-am adus viu. Popoarele au luat dobândă din turmele cele bune, oi au luat și bivoli spre arderea cea de tot și spre jertfa lui Dumnezeu”.

Deci Sfântul Samuil a zis către Saul: „Oare sunt plăcute lui Dumnezeu arderile de tot și jertfele voastre? Nu era oare mai bine să ascultați porunca Lui? Ascultarea este mai bine primită Lui decât toate jertfele și grăsimile cele de vaci. Precum este păcat de vrăjitorie, tot așa este păcat și de împotrivirea la porunca Domnului; precum este păcat închinarea la idoli, tot așa este păcat a călca poruncile Lui. Dar, deoarece tu ai defăimat cuvântul Domnului, apoi să știi că te va defăima și pe tine Domnul, și casa ta nu va împărăți întru Israel”. Saul a zis: „Am greșit de am călcat cuvântul Lui și cuvintele tale, pentru că m-am temut de popoare și am ascultat glasul lor. Mă rog ție, îndur greșeala mea și te întoarce cu mine la jertfă, ca să mă închin lui Dumnezeu înaintea ochilor tăi”. Iar Sfântul Samuil și-a întors fața, vrând să plece de la el, dar Saul l-a apucat de marginea hainei și a rupt-o, trăgând la sine pe omul lui Dumnezeu.

Deci, i-a zis Sfântul Samuil: „Domnul a luat astăzi împărăția lui Israel din mâna ta și o va da aproapelui tău, cel mai bun decât tine”. Și a zis Saul către Sfântul Samuil: „Am greșit Domnului, dar nu mă rușina înaintea bătrânilor lui Israel și înaintea poporului meu; deci, întoarce-te cu mine, ca să mă închin Domnului Dumnezeului tău”. Sfântul Samuil s-a întors cu Saul și s-au închinat. Apoi el a zis către Saul: „Să-mi aduci aici pe Agag, împăratul lui Amalec”. Agag a venit la dânsul tremurând și zicând: „O, cât de amară este moartea!” Sfântul Samuil a zis către Agag: „Precum sabia ta a făcut fără de fii pe femei, tot astfel va rămâne și maica ta fără de fii”. Atunci Sfântul Samuil a înjunghiat pe Agag înaintea Domnului în Galgal, nu chinuindu-l, ci împlinind porunca Domnului. După aceea, Samuil s-a dus în Armatem și Saul s-a dus la casa sa în Gava. Și n-a mai văzut Sfântul Samuil pe împăratul Saul până în ziua morții sale, ci plângea de pierzarea lui, fiindu-i jale.

După câtva timp, Domnul a zis către Samuil: „Până când plângi tu pe Saul, pe care eu l-am lepădat, ca să nu împărățească în Israel? Umple cornul tău de untdelemn și mergi în Betleem la Iesei, că între fiii lui i-am aflat vrednic de împărăție”. Și a zis Sfântul Samuil: „Cum voi merge? Că dacă mă va auzi Saul și mă va ucide?” Domnul i-a zis: „Ia o junică și, ducând-o acolo, vei zice: Am venit să aduc jertfă Domnului; și vei chema la jertfă pe Iesei și pe fiii lui. Eu îți voi arăta cele ce vei face și-mi vei unge pe acela ce-ți voi zice”. Deci, Sfântul Samuil a făcut după cuvântul Domnului, a mers în Betleem și cei mai bătrâni s-au înspăimântat de venirea lui și au ieșit în întâmpinarea lui și i-au zis: „O, înainte văzătorule, cu pace este intrarea ta?” Și a zis sfântul: „Pace! Am venit să aduc jertfă Domnului; deci, sfințiți-vă prin înfrânare și prin rugăciune și să veniți la mine ca să fac jertfă”.

După săvârșirea jertfei, Sfântul Samuil, mergând la casa lui Iesei, i-a poruncit să aducă la dânsul pe fiii săi unul câte unul. Deci, Iesei a adus la prooroc pe Eliav, cel mai mare fiu al său, și, rugându-se, proorocul a întrebat pe Domnul dacă acesta este cel înainte ales de dânsul la împărăție. Deci, Domnul a zis lui Samuil: „Nu căuta în fața lui, nici la mărimea statului lui, căci l-am lepădat pe el; pentru că eu nu judec căutând în față, omul caută la față, iar Dumnezeu caută la inimă”. Apoi Iesei a chemat pe Aminadav și l-a pus pe el înaintea feței lui Samuil, care a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”. Deci, Iesei a adus pe cei șapte fii ai săi înaintea lui Samuil, care a zis către dânsul: „N-a ales Domnul dintre aceștia”.

Apoi Samuil iarăși a zis către Iesei: „Nu mai ai alți fii?” Iesei a zis: „Mai am încă unul, dar acesta paște oile la iarbă”. Samuil a zis către Iesei: „Trimite și adu-l aici pe el, că noi vom ședea până ce va veni el aici”. Apoi Iesei, trimițând, a adus pe David. Acesta era rumen și frumos la ochi și la față. Deci, a zis Domnul către Samuil: „Scoală-te și-l unge pe el, că acesta este”. Deci, Samuil a luat cornul cu untdelemn și l-a uns împărat în mijlocul fraților lui; iar duhul Domnului din acea zi a trecut peste David. Samuil, sculându-se, s-a dus în Armatem în casa sa, unde sfârșindu-se zilele bătrâneților sale, a adormit cu somn de moarte. Adunându-se tot Israelul, l-a plâns pe el și l-a îngropat acolo, în casa cea din Armatem.

Pe Sfântul Prooroc Samuil l-a fericit cu laude Isus Sirah, zi-când: „Samuil, proorocul cel iubit al Domnului, a ridicat împărăția și a uns pe Saul și pe David peste poporul Lui”. Domnul a judecat adunarea și a cercetat cu legea pe Iacov prin rugăciunile lui, și a fost cunoscut întru credința sa că este prooroc. El a chemat pe Domnul cel puternic, când îl împresurau vrăjmașii, iar Domnul a turnat din cer, și cu zgomot mare a fost auzit glasul lui. El a pierdut pe stăpânitorii Tirului și pe toți boierii filistenilor. Mai înainte de sfârșitul său, Samuil s-a mărturisit înaintea Domnului și a unsului Lui, că din averi și până la încălțăminte n-a luat de la nimeni ceva. Lui nu i-a făcut ocară nici un om. După adormirea sa a proorocit și a arătat împăratului Saul sfârșitul lui. Apoi a înălțat din pământ glasul său din proorocie, pentru ca să piardă fărădelegile popoarelor. Iar noi, păcătoșii, nădăjduindu-ne ca, prin rugăciunile acestui sfânt plăcut al lui Dumnezeu, să câștigăm iertare de păcate și mântuire, slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe un Dumnezeu în Treime, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Notă – Cum Sfântul Prooroc Samuil după adormirea sa a spus împăratului Saul moartea, caută despre aceasta în cartea împăraților, în cap. 28 și în 11 zile ale lunii martie. Caută la pătimirea Sfântului Mucenic Pione, iar pe urmă istoria pătimirii lui.