Sinaxar 27 mai
📑 Cuprins:
- Sfântul Sfințit Mucenic Terapont, Episcopul Sardelor
- Sfinții Mucenici Teodora și Didim ostașul
- Sf. Mc. Eladie
- Sf. Mc. Evseviot, care prin foc s-a săvârșit
- Sf. Mc. Alipie, care s-a săvârșit zdrobindu-i-se capul de piatră
🔊 Sinaxar audio:
🎬 Sinaxar video:
Sfântul Sfințit Mucenic Terapont, Episcopul Sardelor
Sfântul Terapont a fost arhiereu al Sfintei Biserici a Sardelor. Prin învățătura sa, el a întors pe mulți păgâni la Hristos de la rătăcirea închinării de idoli, luminându-i cu Sfântul Botez. Apoi, fiind prins de Iulian stăpânitorul, l-a ferecat în obezi, l-a închis în temniță și l-a muncit multă vreme cu foamea și cu setea; apoi, scoțându-l, l-a chinuit cu multe munci. După acestea l-a adus legat în Sinaon, cetatea Frigiei, în Ankira, cetatea Galatiei și pretutindeni l-a muncit în multe feluri. Apoi, ducându-l la un râu ce se numea Astalin, l-a întors gol cu fața la pământ și, legând patru pari înfipți în pământ, l-a bătut atât de mult, încât i-a căzut pielea de pe trup și de pe oase, iar pământul s-a adăpat cu sângele lui. Parii de care era legat, au înverzit, au scos ramuri și frunze și au crescut copaci mari; deci, cu frunzele lor se tămăduiau toate neputințele și toate bolile omenești. După aceasta, l-a adus în stăpânirea Traciei, la o cetate din Lidia, aproape de râul Ermia, care adapă Lidia, în episcopia Sataliei, cea din Mitropolia Sardiei. Acolo, după multe feluri de munci, a fost înjunghiat pentru Hristos; și astfel a luat cununa cea nestricăcioasă.
Sfinții Mucenici Teodora și Didim ostașul
Pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian, era mai mare în cetatea Alexandriei ighemonul Evstratie. Împărații aceia au dat poruncă contra creștinilor ca, ori să jertfească zeilor, ori să fie munciți. Ighemonul, șezând la judecată, a poruncit să aducă înaintea sa pe Teodora, fecioara cea creștină, care nu de mult era prinsă și păzită în temniță. Deci, fiind adusă înaintea lui, i-a zis judecătorul: „Fecioară, de ce credință ești tu?” Ea a răspuns: „Sunt creștină”. Judecătorul zise: „Ești liberă sau roabă”. Teodora răspunse: „Ți-am spus că sunt creștină, deoarece, venind Hristos, m-a eliberat de păcat; și astfel sunt născută din părinți slăviți în această lume deșartă”.
Ighemonul, căutând spre dregătorul cetății care se numea Luchie, i-a zis: „Știi pe fecioara aceasta?” Luchie a răspuns: „Da, o știu cu adevărat, că este de neam bun și cinstit”. Ighemonul zise către dânsa: „Fecioară, dacă ești de neam bun și cinstit, de ce n-ai voit să te măriți după bărbat?” Fecioara răspunse: „Pentru Hristos m-am lepădat de nuntă, că Domnul nostru Iisus Hristos, venind în lume, ne-a mântuit din stricăciune, prin nașterea Sa din Preacurata Fecioară, Maica Lui, și ne-a făgăduit viața veșnică; dar eu, crezând în El, am voit să petrec în feciorie pentru dragostea Lui până la sfârșitul meu”.
Judecătorul a zis: „Împărații noștri au poruncit ca pe voi, fecioarele care voiți să vă păziți fecioria voastră, totdeauna să vă aducem la închinarea zeilor; iar de nu veți voi să vă închinați zeilor, să vă dăm în case de desfrânare”. Fecioara a răspuns: „Mi se pare că tu știi bine că Dumnezeu caută la voința inimii, de vreme ce este știutor de inimi. El știe cugetele noastre și scopul nostru îl primește ca pe un lucru singur. El știe voința mea care este să-mi păzesc fecioria neîntinată și chiar dacă vei porunci, precum te lauzi, să mă necinstească cu sila, aceea nu va fi necurățenia trupului meu, ci silire și pătimire. Dacă mi-ai tăia capul, sau mâna, ori piciorul și de-mi vei lua fecioria cu sila, tot mucenița lui Hristos mă vei face, iar nu desfrânată. Deci, Stăpânul meu este puternic, ca fecioria mea cea făgăduită lui, s-o păzesc întreagă ca pe o parte a Sa, precum va voi”.
Judecătorul a zis: „Nu dori să-ți necinstești neamul tău cel bun, nici să te dai spre batjocură și râs; de vreme ce ești fiică de părinți cinstiți și slăviți, precum se spune despre tine”. Fecioara a răspuns: „Preamăresc pe Hristos Dumnezeul meu, Cel ce mi-a dat neam bun și cinstit și nădăjduiesc spre dânsul, că va păzi întreagă pe porumbița sa”. Judecătorul a zis: „Pentru ce te amăgești, crezând în Omul cel răstignit, ca într-un Dumnezeu? Oare te va izbăvi el din mâinile celor ce vor să te ia spre desfrânare? Să nu socotești că dacă te vei duce în desfrânare, vei ieși curată de acolo?”
Teodora a răspuns: „Cred în Hristos, Cel ce a pătimit pe vremea lui Ponțiu Pilat, că mă va izbăvi din mâinile necuraților și va păzi nespurcată pe credincioasa roaba Sa”. După aceasta, judecătorul i-a dat timp de trei zile ca să se gândească; dar ea voia îndată să pătimească munci, spunându-i că și după trei zile și chiar după mai multe, scopul și dorința nu va fi alta, decât numai să moară pentru Hristos, Dumnezeul său. Deci, a trimis-o iarăși în temniță și, după trei zile, a scos-o și a pus-o din nou de față la judecată. Ighemonul, văzând-o petrecând neschimbată în sfânta credință, a poruncit să o dea spre batjocură.
Dar, fiind dusă, s-a rugat Domnului, zicând: „Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai îmblânzit în priveliște necuvântătoarele fiare înaintea feței Sfintei Tecla, îmblânzește pe aceste fiare cuvântătoare, care sunt mai sălbatice și mai fără de rușine și care s-au adunat ca să spurce curăția trupului meu. Cel ce ai izbăvit pe Susana din mâinile desfrânaților bătrâni, izbăvește-mă și pe mine roaba ta de același fel de desfrânați. Nu lăsa să se spurce trupul meu ca unul ce Ție unuia este sfințit. Tu, Cel ce ai alungat de la mine pe nevăzuții vrăjmași, care de multe ori se sileau tâlhărește și în taină să fure vistieria fecioriei mele, gonește și acum, mă rog, pe acești nelegiuiți, care s-au pregătit să răpească tâlhărește bogăția mea. Doamne Dumnezeul meu, vino spre apărarea mea și fă cu atotputernica tărie, ca să ies curată și neatinsă din mâinile celor necurați și voi preamări sfânt numele Tău”.
Pe când Sfânta Teodora se ruga astfel, spurcații poftitori stăteau afară din casă și se certau între ei, care să intre mai întâi la fecioară. Atunci, un oarecare tânăr voinic, îmbrăcat ostășește, a venit la ei și, împingându-i pe toți, a intrat în casă la fecioară înaintea tuturor, neîndrăznind nimeni să-l împiedice sau să-l întrebe ceva. Acela era unul din frații cei credincioși, cu numele Didim, care, fiind îndemnat de Dumnezeu, a venit acolo într-adins în chip de ostaș, nu pentru faptă de păcat, ci spre apărarea fecioarei. Deci, văzându-l Sfânta Teodora, s-a înspăimântat. Atunci fericitul Didim a zis către dânsa: „Nu te teme, soro, că, deși mă vezi lup pe dinafară, înăuntru sunt mielușel și frate cu tine în sfânta credință. Eu am venit aici să te izbăvesc pe tine, care ești roaba și porumbița Dumnezeului meu! Deci, să schimbăm hainele. Tu să te îmbraci într-ale mele și eu într-ale tale, ca, astfel fiind tu acoperită cu hainele mele, să duci de aici întreagă fecioria ta; iar eu, în îmbrăcămintea ta, să intru în nevoința mucenicească, să mă arăt că sunt adevărat ostaș al lui Hristos. Deci, sfânta fecioară s-a învoit la acestea, de vreme ce a cunoscut că acel ostaș a fost trimis la dânsa de Dumnezeu.
După ce și-au schimbat îmbrăcămintea, adică fecioara s-a îmbrăcat cu hainele cele bărbătești și ostășești, iar tânărul într-ale fecioarei, tânărul a zis către fecioară: „Când vei ieși de aici, să-ți acoperi fața, ca și cum te-ai rușina, că toți, rușinându-se, vor ieși de aici; și astfel nu te vor cunoaște având fața acoperită. Fecioara, făcând astfel, a ieșit în haină ostășească cu fața acoperită și s-a dus într-ale sale, lăudând pe Dumnezeu pentru purtarea Lui de grijă, că într-un chip ca acela a izbăvit-o din mâinile necuraților poftitori, ca pe o pasăre din laț și ca pe o oaie de lupi. După ieșirea Sfintei Teodora, a intrat în casa aceea un alt tânăr cuprins de pofta desfrânării și a găsit bărbat în loc de fecioară.
Atunci s-a înspăimântat și a strigat, zicând: „Ce este aceasta? Oare fecioara s-a prefăcut în bărbat? Am auzit spunându-se de creștini, că odată Hristos al lor a prefăcut apa în vin, acum văd că tot același a prefăcut partea femeiască în bărbătească”. Apoi, ieșind degrabă din casă, a strigat către tovarășii săi: „Să fugim de aici, să fugim mai înainte, până nu ne preface Hristos în femei”. Și, alergând, au vestit aceasta judecătorului.
Ighemonul, trimițând, a adus pe Didim la judecată și l-a întrebat: „Cine ești tu?” Didim a răspuns: „Sunt robul lui Iisus Hristos și mă numesc Didim”. Atunci judecătorul a zis: „Pentru ce nu te văd pe tine îmbrăcat în haine bărbătești, ci în haine femeiești?” Didim a răspuns: „Le-am luat de la Teodora, iar pe ale mele le-am dat ei, ca să nu fie cunoscută de acei bărbați, cărora ai dat-o s-o necinstească; și astfel am scăpat-o din mâinile lor”. Judecătorul a zis: „Cine ți-a poruncit să faci astfel?” Didim a răspuns: „Iisus Hristos, Dumnezeul meu m-a învățat și m-a trimis ca să scap pe oaia lui, întreagă și nevătămată din dinții fiarelor”. Judecătorul i-a zis: „Unde este Teodora acum? Să ne spui mai înainte până nu începem a te munci”. Răspuns-a Didim: „Cu adevărat nu știu unde este ea acum, decât numai aceasta știu, că este roabă bună și credincioasă a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și mărturisește preasfânt numele Lui. Pentru aceea a iubit-o El pe ea și a păzit-o neîntinată ca pe o mireasă a Sa”. Deci, stăpânitorul, umplându-se de mânie, a poruncit ca să-i taie capul cu sabia, iar trupul să i-l arunce în foc.
Auzind Sfântul Didim porunca de moarte, s-a bucurat și a strigat către Dumnezeu, zicând: „Bine ești cuvântat Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce n-ai trecut cu vederea rugăciunea mea și mi-ai împlinit dorința mea. Astfel, pe roaba ta, Teodora, ai păzit-o neîntinată, iar pe mine mă învrednicești de cununa mucenicească!” După aceasta au luat pe sfântul și l-au dus după cetate să-l taie.
Sfânta Teodora, înștiințându-se de aceasta, a alergat după Sfântul Mucenic Didim și, ajungându-l la locul unde era să se taie, căuta cu dânsul cununa cea mucenicească, zicând: „Măcar că ai apărat fecioria mea de stricăciune, însă nu te-am învățat eu ca să mă aperi de moarte. Eu am fost prinsă, cercetată și judecată, deci, lasă-mi mie sfârșitul mucenicesc, ca eu să fiu tăiată, iar tu să te duci liber ori unde vei voi. Destul îți este plata de la Domnul, că ai păzit fecioria mea, însă nu voiesc ca să mori pentru mine și să răpești mai înainte cununa mea. Nu voiesc ca să fiu pricinuitoare morții tale, ci eu să mor singură și astfel să-mi plătesc acea datorie. Am cap să se taie pentru Hristos, am sânge să se verse pentru Domnul nostru!
Eu n-am voit și nu voiesc să fiu întinată, ci am dorit și doresc să fiu muncită. Deci, nu-mi lua cununa pe care mai înainte de tine am început s-o împletesc. De-mi zavistuiești mie pentru mucenicie, mie mi se cade să merg mai întâi sub sabie; iar tu, după mine să fii mucenic al lui Hristos! Deci, tu să rămâi după mine, iar nu eu după tine, de vreme ce de la tine nu pot să ia curăția; însă pe mine pot să mă necinstească. Astfel, precum m-ai scăpat curată de la desfrânare, așa și acum să mă trimiți curată înaintea lui Hristos!”
Sfântul Didim a zis către dânsa: „Iubită soră, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce te-a păzit pe tine nebatjocorită, Acela este puternic a te păzi totdeauna curată; iar pe mine, cel judecat la moarte, să nu mă oprești a muri pentru Hristos și cu sângele meu să-mi spăl păcatele!” Astfel, certându-se ei pentru marea dragoste a lui Hristos, s-a poruncit să-i taie pe amândoi. Deci, Sfânta Muceniță Teodora a pus mai întâi capul sub sabie, apoi și Sfântul Didim. După aceea trupurile lor au fost aruncate în foc; și, astfel și-au luat cununile biruinței de la Hristos, Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, I se cuvine slava cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.