Sinaxar 25 mai
📑 Cuprins:
- A treia aflare a Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul
- Minunile Sfântului Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului
- Sf. Mc. Celestin
- Cuv. Olvian
🔊 Sinaxar audio:
🎬 Sinaxar video:
A treia aflare a Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul
Acest cinstit și sfânt cap, fiind ascuns multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt în vas de argint. Și, fiind vestit acest lucru de un preot, a fost adus din Comane și primit de strălucita cetate a cetăților, împreună cu credinciosul împărat și popor, cu toată bucuria. Și cu credință închinându-se cinstitului și sfântului cap, acesta a fost pus la loc sfânt.
Minunile Sfântului Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului
Sfântul Terapont a fost monah și s-a învrednicit de rânduiala episcopiei în Ostrovul Ciprului. El și-a săvârșit nevoința pătimirii și a luat de la Hristos Domnul cununa muceniciei, pe vremea când Biserica era prădată de cei fărădelege. Mai întâi sfintele lui moaște se odihneau în Cipru, după aceea au fost aduse în Constantinopol în acest fel: când agarenii, cu voia lui Dumnezeu, au pustiit și robit cu război toate părțile Răsăritului, luându-le în stăpânirea lor pentru păcatele noastre, atunci se apropiase și de ostrovul Ciprului, vrând să-i facă și lui ca și celorlalte.
Deci, sfântul s-a arătat eclesiarhului bisericii sale, zicându-i: „Scoală-te degrabă și ia moaștele mele și du-le în cetatea lui Constantin, de vreme ce vrăjmașii Crucii lui Hristos vor să năvălească asupra ostrovului și voiesc să pustiiască acest loc. Spune aceasta la toți dreptcredincioșii, ca să iasă de aici înainte de năvălirea agarenilor”. Această arătare și poruncă a sfântului, dacă a spus-o eclesiarhul celor dreptcredincioși, îndată s-au gătit de călătorie pe apă și, luând o raclă nouă, a pus în ea moaștele sfințitului mucenic; deci, luându-le cu ei, s-au urcat în corabie și au plecat. Dar, pe când erau ei în largul mării, mergând către Constantinopole, s-a ridicat o furtună pe mare, încât toți, temându-se, se primejduiau de înecare. Atunci, îndată a început a ieși din racla sfântului ca un nor subțirel, o mireasmă plăcută, încât a umplut cu miros corabia, iar marea s-a revărsat ca la trei stadii. Din acea minunată și bună mireasmă s-a liniștit furtuna mării.
Eclesiarhul, fiind legat cu mai fierbinte dragoste către sfântul, pe când păzea sicriul lui, a auzit un glas din sicriu, chemându-l pe nume. Toți au auzit aceeași, cum Sfântul Terapont a chemat pe nume pe păzitorul moaștelor sale. Deci, din această pricină înspăimântându-se, toți s-au apropiat de sicriu vrând să vadă moaștele sfântului; dar, privind în sicriu, au văzut niște mir cu bun miros, izvorând ca un râu din cinstitele lui moaște, astfel că sicriul era plin de mir, încât se revărsa afară. Deci, cei ce erau în corabie, puneau în vase de sticlă mir de acela și cu credință se ungeau din el, pentru tămăduirea sufletelor și a trupurilor lor.
Ajungând în cetatea lui Constantin, a pus acele moaște izvorâtoare de mir în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe vremea împărăției lui Nichifor. După câtăva vreme, pentru minunile ce se făceau de cinstitele lui moaște, s-a zidit o biserică deosebită, în numele Sfântului Mucenic Terapont și acolo au fost puse moaștele lui. Din multele minuni ce s-au făcut de sfintele lui moaște, puține s-au dat scrierii; iar acelea care s-au scris, s-au făcut astfel:
Un bărbat, anume Florin, de neam italian, era muncit de un legheon de duhuri necurate. Acela s-a izbăvit de muncirea diavolească la moaștele Mucenicului Terapont, întorcându-se sănătos la casa sa. Acela povestea, că a văzut fum subțire ieșind din racla mucenicului, fum ce mirosea foarte plăcut. Acea bună mirosire nesuferind ighemonul cel diavolesc, a fugit în goană ca de o bătaie.
Un alt bărbat, anume Anastasie, cetățean al Bitiniei, avea de mulți ani o mână uscată care atârna moartă din umăr. Acela, mergând la biserica Sfântului Terapont, în care se aflau moaștele lui, a câștigat tămăduire pe când se cânta Vecernia Botezului Domnului, de vreme ce mâna lui s-a întins și s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă. El a luat înaintea tuturor, cu mâna cea tămăduită, un vas, în care urma să se facă aghiasmă, și l-a umplut cu apă. Toți cei ce au văzut aceea, au preamărit pe Dumnezeu, Cel preamărit în sfântul Său, Terapont.
Un alt bărbat, anume Gheorghe, în rânduiala ostășească, din lucrarea diavolească avea fața întoarsă înapoi și avea un ochi orb. Acela, rugându-se la mormântul mucenicului, a câștigat grabnică tămăduire, pentru că fața lui s-a îndreptat și a văzut cu ochiul, pentru care a dat mulțumire doctorului celui fără de arginți.
Un slăbănog oarecare, anume Teodor, a fost adus în biserica mucenicului. Aceluia i s-a arătat sfântul în vis, dându-i pâine și vin în pahar, iar el, luându-le din mâna sfântului, îndată s-a deșteptat și a simțit în sine putere și sănătate desăvârșită; deci, s-a sculat sănătos din pat, slăvind pe Hristos și pe mucenicul lui, zicând: „O, părinte Teraponte, cât îți este de lesne a tămădui toate bolile!”
La moaștele Sfântului Terapont a fost adusă o copilă mică, ale cărei picioare erau lipite, încă din pântecele maicii sale, iar călcâiele îi erau întoarse înapoi și crescute în dosul lor. Deci, părinții, făcând rugăciune cu lacrimi la moaștele sfântului, îndată s-au îndreptat picioarele copilei, după obișnuita rânduială, a firii omenești, de vreme ce s-au întins și s-au dezlegat spre umblarea cea cuviincioasă. Astfel, copila a ajuns la creșterea cea desăvârșită, umblând și slăvind pe Dumnezeu.
O femeie oarecare, cu numele Maria, s-a îmbolnăvit de o boală grea, care se numește cancer. Deci, zăcând foarte mult și deznădăjduindu-se de sănătatea sa, a alergat cu umilite rugăciuni la Sfântul și a luat grabnică și desăvârșită tămăduire cu rugăciunile lui.
Altei femei, curgându-i sânge de șapte ani, a alergat cu credință la Sfântul Terapont și, îndată ce s-a atins numai de falca lui, s-a oprit curgerea sângelui ei și s-a întors sănătoasă la casa sa.
Iarăși, altă femeie, pătimind de idropică și alergând la sfântul, a văzut în vis pe sfântul mucenic, ungând trupul ei cu niște amestecături. Deșteptându-se din somn și-a văzut umflătura trupului său trasă înapoi și, curgând mult puroi, s-a făcut sănătoasă.
Un ostaș din cetele armenești, anume Ștefan, era cu trupul jumătate uscat și gârbovit la pământ; asemenea și un alt ostaș, anume Teodor, fiind cuprins de aceeași boală, amândoi alergară cu rugăciuni și cu credință la moaștele sfințitului mucenic și au dobândit grabnică tămăduire. După aceștia, venind un lepros la mormântul sfântului, s-a curățat de lepră, cu rugăciunile aceluia; deci, plecând sănătos, a dat mulțumire lui Dumnezeu.
Un scolastic, având sub sânul său o vătămare de boală mare, venind la mormântul sfântului și, rugându-se, a adormit. El a văzut pe sfântul în vis, punând un plasture pe vătămarea lui și, deșteptându-se, a simțit ușurare de boala lui; iar după o zi, rana lui s-a tămăduit desăvârșit și s-a dus sănătos, lăudând pe Dumnezeu. Foarte multe neputințe și boli se tămăduiau prin ungerea mirului ce ieșea din cinstitele moaște ale Sfântului Terapont. Diavolii se goneau din oameni, iar cei ce mureau, erau întorși de la porțile morții, cu rugăciunile Sfântului Mucenic Terapont și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava în veci. Amin.